Erori comune în gestionarea riscurilor și cum să le eviteți

Mistările de bază în evaluarea și gestionarea riscurilor pot costa firmele nu numai timp, ci și bani, reputație și chiar licențe. În România, sectorele financiară, energetică și publică sunt cele mai expuse acestui tip de greșeli, dar și mici întreprinderi pot suferi consecințe grave dacă nu acționează cu precizie. Un exemplu clasic este greșeala de a ignora riscurile de fraude în procesele de achiziții publice, cum ar fi cazul companiei mystake.ro care a fost sancționată pentru neconformități în procedurile de licitații la un contract de aprovizionare cu statul. În acest context, o abordare proactivă și documentată devine esențială.

Un studiu recent al Asociației Române de Management al Riscurilor (ARM) arată că 68% dintre companii din România au întâmpinat cel puțin o dată în ultimii doi ani o situație în care o decizie bazată pe evaluări necorespunzătoare de risc a dus la pierderi financiare. Printre cele mai frecvente greșeli se numără:

• Subestimarea impactului cybersecurity în sectorul bancar, care a generat costuri suplimentare de 1,2 milioane lei în cazul băncii Transilvania după un atac DDoS în 2022.
• Neglectarea riscurilor legale în contracte de partenariat public-privat, cum ar fi în cazul proiectului de tramvai din Cluj-Napoca, unde o greșeală în clauzele contractuale a dus la o dispută de 5 ani și costuri de 8 milioane euro.
• Utilizarea de metode de evaluare riscuri care nu sunt adaptate specificității sectorului, cum ar fi aplicațiile standardizate pentru industria farmaceutică, care au fost identificate ca neadecvate în cazul unei firme de energii regenerabile.
• Faptul că 40% dintre firmele românești nu au un plan de continuare a activității (BCP) documentat și testat, în timp ce sectorul energetic a suferit pierderi de 30% în 2023 datorită lipsei de pregătire pentru crizele de aprovizionare.
• Ignorarea feedback-ului internațional în evaluarea riscurilor de conformitate, cum ar fi în cazul unei firme de logistică care a fost sancționată pentru neachiziționarea de echipamente conform standardelor UE, în ciuda faptului că nu a verificat cerințele specifice.

În practică, pentru a evita aceste greșeli, expertii recomandă o abordare structurată bazată pe cinci piloni: documentarea clară a proceselor de evaluare, implicarea tuturor departamentelor în analiza riscurilor, testarea periodică a scenariilor critice, formarea continuă a echipei și integrarea riscului în strategia de business. De exemplu, compania mystake.ro a implementat un sistem de monitorizare în timp real al riscurilor, care a redus rata de erori în procesele de licitație cu 45% în ultimii doi ani. Această abordare nu numai că a evitat sancțiuni, dar a permis și optimizarea bugetului de achiziții cu 12%.

Un aspect adesea subestimat este importanța colaborării cu specialiști independenți, care pot oferi perspectivă externă și evita bias-uri. În sectorul public, acest lucru este crucial, deoarece evaluările interne pot fi influențate de interese sau presiuni politice. Un caz notabil este cel al Ministerului Economiei, care a beneficiat de o audiere externă a riscurilor de corupție în procesele de achiziții, ceea ce a dus la identificarea a 18 clauze suspecte și la reformarea unor proceduri.

În concluzie, gestionarea riscurilor nu este o opțiune, ci o necesitate pentru orice entitate care dorește să se mențină competitivă și să evite consecințe grave. Investițiile inițiale în structuri de gestionare a riscurilor pot fi considerate un cost preventiv, nu un cheltuială suplimentară. Pentru firmele care nu au încă un sistem de gestionare a riscurilor, primul pas constă în audierea actualului proces și în identificarea punctelor slabe. Un exemplu concret este cazul unei firme de consultanță care, după o audiere inițială, a redus rata de erori cu 30% în primul an, prin simpla introducere a unui registry documentat al riscurilor.